„Nu va face El oare să răsară… tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:5)

     Fie că vorbim despre biserică ori despre locul de muncă, dacă ești „o persoană din conducere”, iată o întrebare pe care trebuie să ți-o pui în mod serios: dacă nu-ți iubești propria familie și nu ai grijă de ea, de ce ar trebui ca persoanele care apelează la tine pentru călăuzire să creadă că tu îi vei iubi și că vei avea grijă de ei? Te simți incomodat de o asemenea întrebare? Te face ea să reacționezi spunând: „Viața mea personală nu privește pe nimeni?” Ei bine, aici greșești! Tu conduci prin puterea exemplului. Și dacă cei din jurul tău nu se simt liberi să-ți spună ce gândesc despre tine, asta nu înseamnă că ei nu gândesc lucrurile acestea, sau nu le spun altora. În goana ta după succes, îți iei familia cu tine sau îi lași în urmă? Le oferi timpul și atenția pe care le merită, sau ei sunt mai degrabă frustrați la finalul unei zile grele? Sunt ei mai importanți pentru tine decât cariera ta, succesul tău sau fericirea ta personală? Ar trebui să fie! Oricâte distincții și premii ai câștiga la serviciu, dacă pe frontul de acasă ești falimentar, ce ai câștigat? Cine va sărbători alături de tine? Psihologul William James a spus: „În fiecare om sălășluiește o profundă dorință de a fi apreciat!” Comentariile superficiale ale colegilor de serviciu, care te laudă pentru talentul și pentru realizările tale, nu vor împlini acea nevoie. Ea se poate împlini numai într-o familie – unde acceptarea, dragostea și încurajarea îi țin strâns laolaltă pe membrii familiei. Familia ta trebuie să fie refugiul tău – locul în care stai la adăpost de furtunile vieții. Ce faci tu pentru ca familia ta să fie un astfel de loc? Răspunde-ți astăzi la această întrebare, și schimbă rapid tot ce nu este în regulă!